A  găsi un psiholog în zilele noastre este mai accesibil ca oricând, la un click distanță. Există grupuri în care oamenii recomandă psihologi, există foarte multă informație despre rolul psihologului. Există psihologi care urmează anumite abordări uneori foarte diferite. Totuși, Ce face un psihoterapeut? Cum te poate ajuta?

Din punctul meu de vedere:

1. Psihologul este un însoțitor, deschizător de drumuri care este aici să îți fie alături pe o anumită problemă cu care te adresezi, pe o perioadă nedeterminată, cu o frecvență recomandată de 1 ședință pe săptămână. Atenție. Problema poate fi una sau mai multe însă este important să existe un obiectiv realist, discutat cu psihoterapeutul la care ați ajuns de comun acord. Obiectivul se poate schimba, desigur însă rolul terapeutului este să observe dacă s-a schimbat obiectivul și să readucă în discuție acest aspect. Un obiectiv trebuie să fie legat de tine în raport cu ceilalți: de exemplu: îmi doresc să devin mai puțin furioasă în relația mea cu x.
2. Psihoterapeutul construiește o relație cu clientul, natura relației este una de colaborare. Într-o colaborare, se negociază aspectele din contract, se anunță modificările neprevăzute, ambii au drepturi și obligații. Perspectiva mea este că, clientul este expert în viața sa și el știe cel mai bine ce urmează să facă, terapeutul este acolo cu bagajul terapeutic (tehnicile învățate) cu scopul de a-l ajuta să vadă altceva, să schimbe direcția, focusul, drumul, mereu de comun acord cu clientul. Terapeutul nu le știe pe toate, este curios despre client și atent la detalii. Astfel, rolul terapeutului este limitat. Clientul mereu are liberul arbitru care decide dacă își ia din interacțiune informațiile aflate sau nu, dacă pune în aplicare, dacă își face tema recomandată sau nu.
3. Psihoterapeutul nu dă sfaturi ci recomandă, sugerează doar atunci când i se cere. Astfel, clientul își antrenează capacitatea de decizie, gradul de independență.
4. În mod concret, psihoterapeutul te poate ajuta în primul rând să ventilezi emoțiile și trăirile (să povestești despre problema ta, durerea ta) să îți valideze trăirile, să fie acolo sa te asculte. Asta contează destul de mult. Însă asta nu este tot. Unii oameni au nevoie doar de a fi ascultați iar alții de mai mult. Depinde de deschiderea ta. Când sunt multe lucruri care „s-au adunat sub preș” poate fi nevoie de mai mult timp pentru ventilarea emoțională. În al doilea rând, te ajută să vezi alte perspective decât cea actuală, povestea care te blochează. Te ajută să vezi perspectiva prin tehnici specifice (ex. jocuri de rol) a unui partener, unui prieten, unui părinte, frate etc.
5. Psihoterapeutul arată compasiune și poți simți asta. Adică simți că este prezent cu tine în ceea ce trăiești, este atent la nevoile tale și ceea ce spui, la comportamentul verbal și nonverbal, la relația terapeutică dintre voi. Este prezent la suferința ta. Este capabil să te susțină deși tu te simți copleșit de emoții. Compasiunea nu este milă ci este capacitatea de a fi prezent fizic și moral alături de cel vulnerabil fără să îi schimbi starea.
6. Psihoterapeutul nu judecă sau critică. Unii clienți se pot simți „atacați” sau pot percepe unele fraze ca pe o critică însă este treaba terapeutului să discute aceste viziuni diferite cu clientul, să nu lase conflictul nerezolvat.
7. Cu ajutorul terapeutului poți comunica mai eficient. Să schimbi modul în care transmiți mesajele către cei din jurul tău, să faci comunicarea mai directă iar asta va produce o schimbare în relații.
8. În terapia de cuplu sau familie, psihoterapeutul este imparțial și echidistant. Nu ține partea nimănui. Pentru el, fiecare are dreptate în felul său și așa este. Psihoterapeutul nu caută dreptatea ci vă ajută pe voi să vedeți ce este dincolo de a avea dreptate, ce se ascunde în spatele acestei căutări, ce duce la conflict. Psihoterapeutul nu acuză pe nimeni ci observă reacții și vă face atenți la ceea ce rămână în umbră. Adesea ne certăm din motive care nu sunt la suprafață. De exemplu: ne certăm nu din cauza copilului care plânge ci din cauza faptului că nu știm cum să gestionăm altfel rolul de părinte.