Ce se întâmplă la prima ședință de psihoterapie?

Poate te-ai gândit de mult la acest pas, dar înainte de prima ședință la psiholog te oprește gândul: „Ce voi spune? Dacă nu știu de unde să încep? Dacă mă judecă?”

Vestea bună este că nu trebuie să vii cu răspunsuri. Prima ședință este, înainte de toate, o ședință de cunoaștere – explorăm ce te aduce aici și începem să conturăm, împreună, direcția în care dorești să mergi.

Nu trebuie să știi deja totul

Este în regulă să nu știi de unde să începi, să nu găsești cuvintele sau să simți că unele lucruri sunt mai greu de spus decât credeai. Nu trebuie să vii cu un discurs pregătit.

Este suficient să vii așa cum ești. Eu te pot ghida prin întrebări, iar tu alegi ce și cât împărtășești. Nu este un test, nu este un examen și nu există răspunsuri „corecte”.

Prima ședință include, de regulă:

• O prezentare a modului de lucru și a regulilor de confidențialitate.
• O discuție despre ce te-a adus acum în terapie și despre ceea ce te preocupă în prezent.
• O primă privire asupra modului în care dificultățile îți afectează viața de zi cu zi: relațiile, munca, somnul, starea de spirit sau energia.
• Discuții despre așteptările tale și despre ce ai nevoie de la procesul terapeutic.

Scopul nu este să te analizez sau să pun etichete, ci să înțeleg experiența ta unică și să vedem împreună ce formă poate avea sprijinul de care ai nevoie.

Trasăm un obiectiv de lucru

Spre finalul primei ședințe — sau în primele ședințe, dacă este nevoie de mai mult timp — vom începe să trasăm un obiectiv pe care vom lucra de-a lungul procesului terapeutic.

Obiectivul este ca o busolă ce ne ajută să navigăm pe tărâmul conștientului și subconștientului. Oricând ne rătăcim, revenim la obiectiv.

De exemplu:

• „Vreau să înțeleg mai bine de ce sunt neliniștit(ă) când…”
• „Vreau să pot gestiona mai sănătos conflictele din relația mea.”
• „Vreau să nu mai simt că sunt blocat(ă) și să pot face alegeri mai potrivite.”

La fel de important este să stabilim cum vei ști că ai atins obiectivul. Nu măsurăm progresul doar prin absența dificultăților, ci și prin schimbări concrete: cum reacționezi în anumite situații, ce alegi când apare disconfortul, cât de des reușești să te reglezi emoțional.

Dacă ai emoții, este normal

Este posibil să simți emoții înainte de prima ședință: nerăbdare, anxietate, rușine, teamă de a fi înțeles greșit. Acestea sunt parte firească a vieții și nu înseamnă că „nu ești pregătit(ă)” pentru terapie.

În timpul ședinței pot apărea lacrimi, tăceri, emoții intense sau nevoia de a lua o pauză — toate au loc în spațiul terapeutic.

Judecățile rămân la ușă

În cabinetul meu, judecățile rămân la ușă. Aici sunt în rol de însoțitor, nu de judecător. Rolul meu este să te ascult cu atenție, să te înțeleg și să te sprijin în explorarea a ceea ce trăiești, fără etichete.

A alege să vii în terapie nu este un semn de slăbiciune, ci un act de curaj și de grijă față de tine. Nu există un prag de suferință pe care trebuie să îl atingi ca să meriți sprijin.

Confidențialitatea

Confidențialitatea este o parte esențială a cadrului terapeutic. Ceea ce povestești în ședințe rămâne, în principiu, între noi. Există însă anumite situații etice și legale în care psihoterapeutul poate fi obligat să împărtășească informații, de exemplu atunci când există risc iminent de vătămare pentru tine sau pentru altcineva. Aceste limite vor fi explicate clar la început.

Neliniști frecvente înainte de prima ședință

• „Dacă nu știu ce să spun?” – Nu trebuie să știi. Terapeutul te poate ghida cu întrebări.
• „Dacă mă voi simți judecat?” – Un psihoterapeut este format să ofere sprijin fără judecată.
• „Mi-e frică să nu plâng” – Ne naștem plângând și oamenii din jur se bucură. Plânsul este o reacție normală a organismului la o emoție. Emoțiile ne ajută să supraviețuim. De exemplu, frica ne face preventivi.
• „Oare voi rezona cu terapeutul?” – Prima ședință este și un moment în care poți simți dacă există o conexiune și dacă te simți în siguranță să continui.

Un spațiu pentru tine

Prima ședință de psihoterapie nu este un loc în care trebuie să demonstrezi ceva. Este un spațiu de cunoaștere, de explorare și de construire a unei relații de încredere.

Dacă îți este greu să faci primul pas, amintește-ți: nu trebuie să vii cu răspunsuri. Este suficient să vii cu întrebări, cu neliniști și cu dorința de a te cunoaște mai bine. Restul putem construi împreună.